Se poate învăța virtutea? Profesorul Mircea Dumitru, colaboratorul Securității sub numele de cod Negulescu II, a fost ales președintele Comisiei de Etică a Universității din București

Dovedit ca fiind colaborator al fostei Securității comuniste, fostul ministru al Educației, Mircea Dumitru, conduce, mai nou, Comisia de Etică a Universității din București. Prin votul suprinzător al Consiliului de Administrație al Universității de la finalul lunii martie, profesorul Dumitru, căruia Securitatea i-a atribuit numele conspirativ Negulescu II, a ajuns să coordoneze cultura eticii și a integrității academice. Ceea ce este scandalos dacă avem în vedere că Mircea Dumitru, deși se știa turnător al Securității, s-a dezbrăcat de principiile morale la izbucnirea scandalului privind devoalarea colaborării sale cu ofițerii de informații ai regimului Ceaușescu și a susținut că totul nu este decât o calomnie.

Mircea Dumitru alias Negulescu II

Recrutat de Securitate în scopul încadrării informative a studenților la Facultatea de Filozofie București (acolo unde predă acum), Mircea Dumitru a semnat la data de 23.10.1980 un angajament olograf de colaborare. Atunci și-a primit de la căpitanul Danilevici Dumitru din cadrul Securității Municipiului București numele conspirativ Negulescu II. „Mă aflu în relații mai apropiate cu Ș.M., S.M., C.L.F., O.I.R”, turna de la primele întâniri integrul profesor de logică Mircea Dumitru. În perioada octombrie 1980 – iulie 1983, student fiind, Mircea Dumitru livrase Securității cinci note informative, ceea ce i-a determinat pe ofițerii de Securitate ce îl aveau în rețea să îi aprecize munca: „Pe perioada colaborării a dat dovadă de solicitudine, furnizând informații utile muncii noastre”.

A fost turnător, dar nu a făcut poliție politică

Evident, la apariția detaliilor descoperite de CNSAS profesorul Dumitru nu a mai negat colaborarea cu fosta Securitate. Iar acuzațiile de calomnie s-au stins fără să se mai ajungă măcar pe treptele vreunui tribunal. Pragmatic, Mircea Dumitru s-a preocupat să supraviețuiască scandalului. Deși era dovedit cu documente din arhivă că a a fost recrutat de Securitate și a oferit note despre studenți și cunoscuți, conducerea CNSAS a considerat în iunie 2017 că Mircea Dumitru nu a făcut chiar poliție politică. Poate doar un pic. Adică a turnat, e drept, dar prin turnătoriile sale nu a făcut chiar atât de mare rău celor vizați. De parcă Securitatea – beneficiarul notelor informative scrise de Dumitru, îi alinta apoi pe cei vizați și le aducea acasa flori. Singurii ce l-au încadrat corect pe Mircea Dumitru drept turnător în sensul legii au fost experții din aparatul tehnic al CNSAS. Însă punctul lor de vedere a fost îndepărtat din concluziile raportului de către președintele CNSAS din 2017, Dragoș Petrescu. Totul a fost însă un aranjament ieftin, dâmbovițean, bazat pe interese reciproce ce se întrepătrund în sfera penală.

Profesorul Petrescu l-a salvat pe rectorul Dumitru

Dragoș Petrescu, presedintele CNSAS din 2017 ce l-a scos colaborator, dar nu chiar securist pe Mircea Dumitru, este și el cadru universitar, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității București. Iar Mircea Dumitru a fost, să nu uităm, chiar în 2017, rector al Universității din București. Ceea ce înseamnă că profesorului Petrescu – presedinte CNSAS, i-a fost imposibil să îl declare pe șeful său, rectorul Dumitru, colaborator al Securității în sensul legii. Mai merită a fi reținut despre actualul președinte al Comisiei de Etică a Universității din București și faptul că a mers până într-acolo încât, pus în fața angajamentului cu Securitatea, nu și-a mai recunoscut scrisul. A fost nevoie de o expertiză criminalistică pentru a-i aminti lui Mircea Dumitru de scrierea stundetului Negulescu II.

Pildele lui Gabriel Liiceanu: Cu toții făceați cu putință teroarea!

Într-un caz similar, din anul 2006, de deconspirare a colaborării Monei Muscă cu Securitatea, filozoful Gabriel Liiceanu a adoptat o atitudine tranșantă. Cum Mona Muscă susținea, asemeni lui Mircea Dumitru, că a avut angajament cu Securitatea, dar nu a făcut poliție politică, Liiceanu și-a eprimat opinia printr-o scrisoare publică. „Încep prin a vă ruga să nu vă mai ascundeți după deget folosind acest mizerabil tertip. Nu-i demn de d-voastră. Pe ăsta îl folosesc securiștii, nu d-voastră, doamnă. E adevărat, nu ați facut poliție politică, pentru că Securitatea toată, cu colaboratorii ei cu tot, nu făcea poliție politică. Ea era poliția politică.Toată Securitatea, de la femeia care spăla cu cârpa coridoarele MAI-ului și până la generalii de Securitate, de la persoana „contactată“ fără angajament, dispusa însa să „flirteze“ cu ofițerul care o vizita, și până la „angajatul“ cu acte în regulă și cu nume de cod (ca d-voastră), de la „lucrătorul“ dinăuntrul țării și cel care spiona, dinafara și, „spre binele patriei“, cu toții, doamnă dragă, făceau să funcționeze sistemul cel mai perfecționat de represiune și de generare a fricii. Cu toții făceați cu putință teroarea”, scria filozoful Liiceanu în anul 2006.